Cele mai multe obiceiuri apar în viața noastră prin „copierea” lor, de cele mai multe ori inconștientă, din mediul familial sau din mediul social.

   Și după cum bine știm, cel mai ușor se împrumută „obiceiurile mai puțin bune”,pentru că ele par să aducă satisfacții emoționale imediate, de aceea, vă propun să ne oprim o clipa și să ne analizăm propriile obiceiuri.

De asemenea, trebuie să recunoaștem că unele deprinderi, care tind să devină obiceiuri, pot să apară în viața noastră de „nicăieri”,fiind provocate de diverse trăiri/traume emoționale repetate, care au condus la sentimente de tipul:nesiguranță, insecuritate, frică, furie, teama de abandon, dorința de apartenență la un grup anume, etc.

Odată apărute în viața noastră, aceste deprinderi/obiceiuri, care par să ne amăgească cu o recompensă imediată-obținerea unei stări de bine temporară -tind să se repete iar și iar, și să ne ducă la așa numita, dependență.

Propun să ne îndreptăm  atenția  către persoanele, mai ales copiii și adolescenții, care din pură curiozitate sau „la presiunea prietenilor” încearcă consumul diferitelor substanțe(tutun, alcool, droguri),intră în mirajul jocurilor pe calculator, al jocurilor de noroc, al vitezei excesive și al „extravagațelor” la volan etc.Din pacate, trecerea de la aceste încercări „nevinovate”,la crearea unor obiceiuri și, mai apoi, la dependența se face lin și pe „nesimțite”.Odată intrat în „mirajul lucrurilor interzise” este greu de găsit ieșirea.In primul rând, este dificil să conștientizăm că avem o problemă, mai ales că în toate aceste cazuri judecata clară ne este afectată.Și apoi, înlocuirea „obiceiurilor rele” cu a „obiceiurilor bune”,cere multă determinare, perseverență și suport emoțional oferit de cei din jur.

Atât aderarea la un obicei sau altul, cât și răspunsul persoanelor și mai ales al copiilor la variate emoții sunt extrem de diferite.De aceea, este important să promovăm și să cultivăm o dezvoltare armonioasă a stării emoționale a copiilor și adolescenților și, nu în ultimul rând și, a adulților din jurul lor.

Așa cum ne adresam medicului în urgența dacă apare brusc „o durere de burtă”,primind o îndrumare și un tratament corect, așa ar trebui să ne adresăm persoanelor avizate (părinți, profesori, psihologi și medici) dacă apare o emoție pe care nu știm cum să o gestionam. Orice tip de emoție negativă, ascunsă familiei, prietenilor și intregului anturaj, ascunsă chiar și de noi înșine, nu face decât să stea în întuneric, să crească la dimensiuni uriașe și să revină la suprafată, când ne așteptăm mai puțin, cu consecințe dezastruoase asupra psihicului și corpului nostru.

Acestor trăiri ascunse le putem da rolul de catalizator, care ne pot conduce spre un drum cu reacții emoționale exagerate și nepotrivite, uneori greu de ințeles de către anturaj …și de multe ori ne conduc încet, încet către diverse dependențe, care ne sunt cel mai la îndemână-de la consumul exagerat de dulciuri, produse fast food, la fumat, consum de alcool, droguri și multe altele.

Scopul este să învațam să ne recunoaștem emoțiile, să putem vorbi sinceri și fără rușine despre ele, să le acceptăm ca fiind normale și să gasim soluțiile potrivite care să ne aducă într-un echilibru emoțional.