Emoțiile din prima zi de școală ne-au marcat cu siguranță pe fiecare dintre noi.Am fost pe de o parte și entuziaști,pe de altăparte și plini de frici.O privire prietenoasă ne-a încurajat să mergem mai departe,o privire sau o remarcă răutăcioasă,aruncată învânt,ne-a încremenit într-un loc,din care credeam că nu ne vom mai putea mișca vreodata.Și totusi am supraviețuit!!

Să ne aducem aminte de prima data când a trebuit să recităm o poezie,pe care o învățasem și o știam atât de bine,dar când a sosit “clipa adevărului” ni s-a blocat mintea și nu am mai fost în stare să scoatem nici un cuvânt,motiv pentru care am fi dorit ca în acel moment să se crape pământul și noi să ne strecuram în acea fisura,din care să nu mai iesim vreodata.Dar pământul nu s-a crăpat și noi am supraviețuit și de data asta!

Și apoi,au urmat diferitele jigniri nevinovate din partea colegilor,și uneori chiar și din partea profesorilor, cum că ești un prost șinu ești în stare de nimic,cum că ești prea gras sau prea slab,cum că ești prea negru sau prea alb,cum că părinții tăi sunt prea săraci, că nu te aduc la școala cu mașina …”miștouri” aparent nevinovate,care rănesc profund…și uite așa ai intrat cu sau fărăvoia ta în lumea bullying ului.Uneori mânat de sentimente neînțelese nici de tine și nici de cei din jurul tău, ai devenit,mai mult sau mai puțin conștient,agresorul în acest proces,deși la rândul tău ai fost odată victima. Atât agresorii,cât și victimele bullying ului sunt persoane care au mari suferințe emoționale ascunse de ochii lumii,și care în timp pot deveni ascunse chiar de proprii lor ochi.

Și așa, cu multe emoții ascunse am reușit să supraviețuim în școală… Școala care ne-a învățat să citim, să scriem corect gramatical, să socotim, chiar să facem calcule extrem de sofisticate, să învățăm o limbă străină sau poate doua, sau poate trei, să știm istoria lumii și câte ceva sau poate chiar mai mult despre toate țările planetei, dar care nu ne-a învățat ce să facem cu emoțiile pe care le simțim-cum să ne gestionăm frica, furia, nesiguranța, neîncrederea, prima iubire, prima despărțire și multe altele.

Și așa ajungem în momentul în care trebuie-“că așa zice mama!”…și chiar zice bine, căci timpul devine deja nemilos cu noi, adolescenții ,căci da, am ajuns și la liceu!…-să ne alegem un drum în viața-să ne descoperim o vocație, ceea ce ne place, să ne îndreptăm  către o meserie.Și ce să vezi…nimeni nu ne-a invățat asta, toți ne-au încurajat în toate și în nimic…și bietul adolescent este în derivă. O mare de emoții îl copleșește și de multe ori iese din asta cu o adicție sau cu mai multe…căci dacă tot nu știa ce cale să aleagă, a ales-o pe cea care i-a fost la îndemână și l-a facut să se simtă puțin mai bine, și uneori chiar fericit!

In toate aceste etape pline de emoții si trăiri copilul nostru are mare nevoie sa fie ințeles, văzut si ascultat, are nevoie de susținere și îndrumare necondiționată din partea tuturor celor din jurul lui, mai ales din partea familiei, e necesar să creăm un mediu sănătos, în care să se descopere pe sine,cu calitățile și defectele lui…căci ,doar nimeni nu e perfect!

Strigătul de ajutor al adolescenților este extrem de variat, iar toți cei din jurul lor ar trebui să fie atenți si sa-l recepționeze.

Cu puțin ajutor adolescentul poate alege o carieră potrivită, poate avea curajul să se oprească și să schimbe o direcția nepotrivită și… în final, să aibă succes garantat, pentru că așa vrea EL ,nu altii!!!

Începutul procesului de vindecare emoționala este atunci când de ți curajul de a vorbi despre orice lucru întâmplat în viața ta și pe care tu îl simți că te afecteaza emoțional mai mult sau mai puțin.

De aceea, rolul nostru, este să încurajăm toți copiii, adolescenții și pe părinții acestora să intre în propriul proces de psihoeducație și să ceară ajutor ori de câte ori simt nevoia.Deschiderea către cunoașterea și recunoașterea propriilor emoții, a propriilor trăiri interioare, poate aduce beneficii uriașe vizibile atât imediat, cât și pe termen lung.