Mâncarea reprezintă în aceeași măsură și o nevoie-nevoia organismului de a-și extrage din mâncare tot nutrienții necesari supraviețuirii-cât și o plăcere.În timpurile noastre și în țările civilizate,unde oferta de mâncare este tot mai mare,tot mai variată șidestul de accesibilă ca și cost,a devenit din ce în ce mai dificil să atingem un echilibru sănătos intre nevoie și plăcere. Acest echilibru poate fi menținut sau profund afectat încă din mica copilărie prin formarea unor „obiceiuri”.
Un copil supraponderal va devein aproape sigur un adult supraponderal sau chiar obez.Aici,când ne referim la exces ponderal,debutat în mica copilărie,vorbim de un context familial favorizant-transmiterea unor obiceiuri alimentare nesănătoase înfamilie- mâncare bogată caloric-tip fast food,mese copioase cu porții mari de mâncare,asezonate cu vorba bunicilor „gras înseamna frumos și fericit” sau obligația impusă de părinți/bunici „de a mânca tot din farfurie”,fie că îți trebuie sau nu,fie că îți place sau nu,ciugulitul între mese,mâncatul „de plăcere”,consumul exagerat de dulciuri și alte „recompense culinare” oferite.Familia nu realizează consecințele pe care le provoacă aceste obiceiuri alimentare,sau le constientizeaza mult prea târziu,când deja copilul este victima bullying ului la școală și în restul mediului social.Aici se declanșează un „mecanism de apărare”,fie în sens pozitiv,când copilul/adolescentul va dori să facă ceva în a rezolva această problemă,fie în sens negativ,cândfără să își dea seama se va afunda și mai profund în consumul excesiv de „calorii”.Acum,întreaga familie va avea nevoie de suport emoțional și de o informare corectă pentru a pune în aplicare un plan coerent,ce va ajuta pe fiecare din membrii familiei să ajungăla greutatea ideală și la menținerea ei.
Pe de altă parte,există copii și adolescenți care cresc cu obiceiuri alimentare echilibrate,dezvoltându-se corespunzător,ajung la o greutate ideală.Dar apariția unor „provocări” emoționale greu de gestionat,accesul facil la mâncare ieftină,tip fastfood poate schimba „pe nesimțite” obiceiurile și preferințele culinare.De data aceasta,golul emoțional este umplut cu mâncare!! Adicția se insinueaza lent,dar sigur și duce la creștere ponderală mai lentă sau,dimpotrivă,mai rapidă și așa se intră intr-un cerc vicios din care se iese tare greu.Creșterea ponderală ne impiedică să facem mișcare/sport,devenim tot „mai greoi”,tot „mai statici”,vom fi excluși din anumite cercuri sau ne vom exclude singuri,căci nu mai corespundem criteriilor lor.Și uite așa se adâncesc atât problemele emoționale,în primul rând prin izolare,cât și cele fizice-creșterea ponderală,cu consecințele ei(dureri de spate,de articulații,instalarea precoce a HTA,a diabetului zaharat și multe alte tulburări metabolice).
Abordarea precoce a acestui aspect poate avea consecințe benefice vizibile atât pe termen scurt,cât și pe termen lung.
